SEMNALE/ PRIMELE SEMNE
- Nu tresare la sunete puternice
- Nu poate localiza sursa sonora, de exemplu intoarce capul in directia opusa zgomotului. Copiii cu un auz normal de obicei incearca sa intoarca capul pentru a localiza sursa de sunet chiar de la varsta de cinci luni.
- In general este nevoie de o amplificare a sunetelor atunci cand: copilul sta prea aproape de televizor, da volumul foarte mare, in mod frecvent intreaba „ce?” atunci cand i se vorbeste sau nu raspunde atunci cand este chemat.
- Daca isi atinge frecvent urechile sau trage de ele, putem banui ca le simte infundate sau ca exista o infectie la nivelul acestora.
- Incetarea sau modificarea ganguritului (acesta devenind mai strident, semanand cu un tipat)în jurul varstei de 6-8 luni
- Lipsa raspunsului normal la sunete (de exemplu, nu raspunde la rostirea propriului nume dupa varsta de 6 luni).
- Daca ganguritul nu evolueaza catre sunete ale vorbirii care pot fi recunoscute sau cuvinte atunci cand copilul se apropie de varsta de 2 ani.
- Lipsa raspunsului la comenzi simple cum ar fi „adu mingea” atunci cand are varsta de aproape un an (mai putin atunci cand comanda este insotita de gestica).
- Fuge de contactul cu alti copii sau devine agresiv. Aceasta indica frustrare cauzata de lipsa de intelegere ca urmare a pierderii de auz.
- Frecvent nu intelege o adresare directa.
DIAGNOSTICARE
Diagnosticul hipoacuziei se bazeaza pe un examen al urechii, completat de o serie de explorari ale functiei auditive, pentru a evalua gradul pierderii auzului (examen acustic cantitativ). Alte teste indica localizarea, natura si tipul de hipoacuzie in cauza (de transmisie, de receptie nervoasa sau mixta).
Primul pas in stabilirea diagnosticului il reprezinta examinarea urechii. Cu ajutorul unui otoscop (instrument pentru vizualizarea conductului auditiv si a timpanului), medicul cauta semne ale unei infectii a urechii.
Urmatoarele teste sunt efectuate pentru a determina cauza hipoacuziei:
Audiometria – este un procedeu de investigare a functiei auditive, ce determina pragul minim auditiv pentru diferite frecvente, la ambele urechi. Rezultatele sunt apoi comparate cu ceea ce este considerat auz normal.
Testele de discriminare – sunt efectuate pentru a evalua capacitatea pacientului de a sesiza deosebirile dintre cuvintele similare. Pacientul trebuie sa distinga intre cuvinte similare monosilabice. In cazul unei hipoacuzii de transmisie, capacitatea de discriminare este normala, spre deosebire de hipoacuzia de perceptie.
Timpanometria – examen care permite punerea in evidenta a modului in care timpanul reactioneaza la modificarea presiunii in conductul auditiv.
Timpanometria consta in introducerea unei sonde dotate cu microfon in urechea pacientului si in modificarea presiunii in canalul auditiv, in timp ce pacientul asculta diferite zgomote. Rezultatele anormale ale timpanometriei indica o hipoacuzie de transmisie.
Examenul nu necesita participarea activa a pacientului si este utilizat in mod obisnuit la copii.
Proba Rinne – este un test ce permite diferentierea dintre hipoacuzia de transmisie si de cea de perceptie. Testul compara auzul pe cale aeriana si cel pe cale osoasa la aceeasi ureche. Pentru a testa auzul pe cale aeriana, diapazonul pus in vibratie este plasat la cativa centimetri de urechea pacientului. Pentru a testa transmisia sunetelor pe cale osoasa, piciorul diapazonului pus in vibratie este amplasat pe osul mastoid.
Daca durata de perceptie pe cale aeriana este redusa, in timp ce transmisia osoasa este normala, hipoacuzia este de transmisie. Daca atat transmisia aeriana cat si cea osoasa este redusa, hipoacuzia este de perceptie sau mixta.
Pacientii cu hipoacuzie de perceptie necesita investigatii suplimentare pentru a cauta alte afectiuni, precum boala lui Meniere sau tumori cerebrale.
Potentialele evocate auditive de trunchi cerebral (PEA) – test ce masoara impulsurile nervoase din trunchiul cerebral. Rezultatele sunt anormale la pacientii cu hipoacuzie neurosenzoriala sau cu tumori cerebrale.
DREPTURI SI DOCUMENTATIE
Drepturile copiilor/elevilor/tinerilor cu CES(cerinte educationale speciale) integrati in invatamantul de masa, special sau special integrat la alocatia zilnica de hrana, imbracaminte, incaltaminte, etc. nu sufera nicio schimbare majora in urma modificarilor legislative datorate Ordinului Ministerului Educației 5036/2015.
Insa daca pana la aparitia acestui ordin, prevederile legale existente permiteau o interpretare defectuoasă și neunitara la nivelul întregii țări ce a dus la situatia in care alocatia de hrana si celelalte drepturi erau asigurate fie din bugetul consiliilor locale, fie din bugetul consiliilor judetene, sau solicitantii erau plimbati intre aceste institutii, in prezent este clar stipulat faptul că aceste drepturi se asigura din bugetele locale ale consiliilor judeţene şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti pe raza cărora se gasesc unitatile de invatamant unde sunt inscrisi copii/tinerii cu CES, indiferent de locul de domiciliu al acestora.
Pentru obtinerea acestor drepturi va rugam sa completati cererea si declarația de mai jos, după care le depuneți la instituția de invațământ unde este înscris copilul/tânărul cu CES.
Cererea se înregistrează în dublu exemplar la instituția de învățământ unde este înscris copilul/tânărul cu CES,, un exemplar rămâne la instituția de învățământ, iar un exemplar pe care este trecut numărul de înregistrare rămâne la Dvs.
Impreună cu cererea si declarația pe proprie răspundere se depun în copii xerox certificatul de orientare școlară și certificatul de încadrare în grad de handicap.